Not Thomas

Traducerea acestui roman din limba engleză ne pune în fața unei provocări emoționale deosebite: aceea de a păstra inocența și vulnerabilitatea limbajului unui copil de cinci ani care încearcă să dea sens unei realități opresive. În Not Thomas, Sara Gethin nu se limitează la a descrie un mediu familial disfuncțional, ci ne invită să locuim în mintea micului Tomos. Pentru el, lumea este împărțită între siguranța fragilă a școlii, unde „Miss” îl ascultă, și tăcerile grele de acasă, unde secretele trebuie păstrate cu prețul propriei vizibilități.

Descoperim aici o scriitură care mizează pe forța sugestiei. Tomos poartă dialoguri imaginare cu Cwtch, singurul său confident, în timp ce se ascunde în spatele unui scaun, încercând să devină „mic și tăcut” în fața amenințărilor pe care nu le înțelege pe deplin. Tonul este unul de o tristețe luminoasă, evitând senzaționalismul în favoarea unei observații atente a detaliilor cotidiene care trădează neglijența. Cititorul care a apreciat modul în care secretele de familie sunt filtrate prin ochii unui copil în Closed Doors de Lisa O'Donnell va găsi aici o vulnerabilitate similară — dar într-un context diferit, unde vârsta mult mai fragedă a protagonistului amplifică sentimentul de neputință și necesitatea intervenției salvatoare a comunității.

Spre deosebire de alte romane contemporane care tratează teme sociale, Not Thomas nu caută vinovați în mod didactic, ci explorează efortul colectiv al adulților din jurul lui Tomos de a recompune un univers care a fost întors pe dos. Este o lectură despre reziliență și despre spațiile sigure pe care societatea este obligată să le construiască pentru cei mai fragili membri ai săi.