Not So Different

Găsim în Not So Different o abordare remarcabil de caldă și onestă a unui subiect adesea evitat: dizabilitatea fizică. Încă de la prima atingere, observăm rezistența fizică a volumului — ediția este cartonată, cu pagini groase, fiind special concepută pentru a fi răsfoită de mâini mici, dornice să exploreze. Suntem de părere că această durabilitate este esențială pentru o carte care invită la interacțiune și curiozitate fără rețineri. Shane Burcaw alege să spargă barierele tăcerii prin umor, oferind copiilor răspunsuri la întrebările „ciudate” pe care aceștia le-ar putea avea când văd pe cineva într-un scaun cu rotile. Autorul povestește despre viața sa cu atrofie musculară spinală nu ca despre o tragedie, ci ca despre o altă modalitate de a experimenta lumea — una în care mănânci pizza, te joci jocuri video și ai nevoie de ajutor pentru a te spăla pe dinți. Ca și I Sit in a Wheelchair...But I Will Be Okay!, lucrarea reușește să educe și să normalizeze diferențele fizice fără a fi didactică sau moralizatoare, punând accent pe prietenie și suport. Dacă în volumele sale destinate adulților, precum Laughing at My Nightmare sau Strangers Assume My Girlfriend Is My Nurse, autorul folosește un spirit caustic și observații mature despre viața de adult, aici își adaptează vocea perfect pentru publicul tânăr. Not So Different păstrează optimismul și viziunea „you-only-live-once” specifică operei sale, dar o transpune într-un limbaj vizual și textual accesibil, transformând curiozitatea în empatie.