Nos étoiles contraires: Pocket Jeunesse

Observăm, încă din primele pagini, imaginea unei adolescente de șaisprezece ani care își poartă tubul de oxigen ca pe o extensie inevitabilă a propriei identități. Pentru Hazel, viața nu se mai măsoară în ani, ci în pagini citite și în orele petrecute la grupul de sprijin pentru tinerii bolnavi. Găsim în acest spațiu al vulnerabilității punctul de plecare pentru Nos étoiles contraires, o poveste care refuză să fie doar o cronică a suferinței. Întâlnirea cu Augustus, un tânăr care privește moartea cu o ironie sfidătoare, transformă izolarea lui Hazel într-o explorare intelectuală și afectivă. Considerăm că forța acestui roman rezidă în modul în care John Green echilibrează greutatea temei — finitudinea vieții — cu o vivacitate a dialogului și o pasiune pentru literatură care devine limba comună a celor doi protagoniști. Dacă în Looking for Alaska, autorul explora „marele Poate” și impactul devastator al pierderii în adolescență, aici el rafinează această căutare a sensului sub presiunea timpului limitat. Stilul este direct, lipsit de sentimentalism gratuit, dar profund evocativ prin onestitatea cu care tratează „educația sentimentală” a unor personaje care știu că nu vor ajunge la maturitate. Este o lucrare care se înscrie perfect în bibliografia autorului, alături de Turtles All the Way Down, continuând să investigheze complexitatea minții umane în fața adversității fizice sau psihice.