Nobody's Perfect

La o primă vedere, Nobody's Perfect pare a fi cronica previzibilă a unei mame singure care își caută locul într-o comunitate restrânsă, însă ceea ce descoperă cititorul este o explorare profundă a identității fragmentate. Considerăm că forța acestui roman rezidă nu în idila incipientă cu profesorul Spencer Swanson, ci în modul în care Stephanie Butland analizează etichetele pe care societatea — și noi înșine — le aplicăm vieților noastre. Kate Micklethwaite nu este doar mama unei fetițe cu fibroză chistică; ea este o fostă amantă, un geniu care a abandonat studiile la Oxbridge și o femeie care încearcă să navigheze prin zgomotul asurzitor al bârfelor dintr-un oraș mic.

Notăm cu interes cum autoarea folosește experiența sa personală în documentarea bolilor cronice pentru a oferi autenticitate luptei zilnice a lui Daisy. Dacă în lucrarea sa anterioară, Thrive, Butland aborda supraviețuirea după cancer dintr-o perspectivă non-ficțională, aici ea transpună această reziliență în planul beletristicii. Stilul este unul contemplativ, evitând sentimentalismul facil în favoarea unei onestități tăioase despre ce înseamnă să fii „jumătate de familie”. Dacă volumul Caleb and Kit de Beth Vrabel v-a captivat prin portretizarea sensibilă a unui tânăr care refuză să fie definit de fibroza chistică, Nobody's Perfect extinde această experiență în direcția adultului care trebuie să protejeze acea inocență, în timp ce își gestionează propriul trecut complicat. Este un roman despre imperfecțiune asumată, scris cu o empatie care amintește de temele vindecării prin conexiune umană regăsite și în The Second Chance Book Club.