No More Masterpieces: Modern Art After Artaud

Publicată de Yale University Press, lucrarea No More Masterpieces se deschide ca un studiu riguros despre modul în care avangarda europeană a modelat radical identitatea artistică americană de după cel de-al Doilea Război Mondial. Găsim în această carte o reevaluare surprinzătoare a anilor '50-'70, perioadă în care ideile lui Antonin Artaud au servit drept catalizator pentru artiștii care doreau să dărâme barierele dintre creator și public. Observăm cum deziluzia față de Expresionismul Abstract și tensiunile Războiului Rece au creat un teren fertil pentru „teatrul cruzimii” și pentru o estetică a dezordinii.

Experimentăm, prin intermediul celor 79 de ilustrații atent selectate, o tranziție vizuală de la performance-urile experimentale ale lui John Cage la arta feministă a lui Carolee Schneemann. Lucy Bradnock reușește să integreze aceste manifestări într-un flux narativ coerent, oferind o perspectivă tactilă asupra asamblajelor lui Wallace Berman sau Bruce Conner. Complementar volumului Antonin Artaud de Edward Scheer, care se concentrează pe critica literară și filosofică a autorului francez, No More Masterpieces propune o perspectivă axată pe practica artistică și pe transformarea scenei americane sub impulsul subversiunii.

Această lucrare continuă preocuparea autoarei pentru spațiul cultural american, temă explorată anterior în Pacific Standard Time, dar aici accentul se mută de la geografia scenei din L.A. către o analiză conceptuală a influenței transatlantice. Dacă în Sixties Surreal Lucy Bradnock reevalua rolul suprarealismului în contextul revoltelor sociale, în volumul de față ea aprofundează modul în care „poetul blestemat” a oferit un vocabular pentru contestarea autorității și a convențiilor reprezentării.