No Mercy

O femeie singură, aplecată peste o piatră funerară înnegrită de vreme, curăță mușchiul de pe un nume aproape uitat. Aceasta este imaginea care deschide No Mercy. Pentru Maddie Layne, moartea este o prezență cotidiană, nu doar prin absența surorii sale ucise, ci și prin munca pe care o prestează pentru a-și întreține nepotul. Când misteriosul Cato îi cere să se ocupe de mormântul lui Lucy Rivers, o femeie dispărută cu zeci de ani în urmă, Maddie nu știe că sapă, la propriu, în secretele celei mai periculoase familii din East End. Descoperim aici o lume a tăcerii impuse prin forță, unde trecutul refuză să rămână îngropat.

Considerăm că ritmul este unul alert, dictat de urgența descoperirii adevărului. Putem afirma că forța acestui roman polițist rezidă în autenticitatea sa brută. Cine a citit Lies at Her Door va recunoaște aici trauma descoperirii unor rămășițe care declanșează o investigație personală periculoasă, însă No Mercy se distinge prin perspectiva unică asupra crimei organizate londoneze. Spre deosebire de alte romane de gen, aici pericolul nu vine dintr-o direcție abstractă, ci de la matriarha Lena Gissing, un personaj de o cruzime remarcabilă.

În contextul operei sale, Roberta Kray continuă să exploreze temele loialității și trădării prezente și în Traitor sau Double Crossed. Dacă în lucrările anterioare accentul cădea adesea pe supraviețuirea în medii ostile, aici investigația devine personală. Este un roman despre prețul adevărului într-un cartier unde memoria este un lux periculos, scris de o autoare care înțelege mai bine decât oricine codurile nescrise ale lumii interlope.