Never Never

Traducerea acestui roman grafic din limba engleză păstrează asprimea vocabularului original, oferind cititorului român o viziune viscerală asupra unei lumi în care inocența a fost demult abandonată. Remarcăm în Never Never o deconstrucție brutală a mitului lui Peter Pan, unde personajul Petros nu este un salvator, ci un spirit seducător care atrage tinerii într-un coșmar al supraviețuirii. Considerăm că forța acestei lucrări rezidă în contrastul dintre estetica vizuală și cruzimea subiectului: o insulă populată de canibali imortali, unde adulții sunt inamici vânați, iar resursele sunt aproape inexistente.

Apreciem modul în care Mark McCann folosește cadrul fantastic pentru a chestiona limitele etice ale dorinței de a rămâne tânăr. Dacă ForeverChild de Mark Lavine v-a captivat prin explorarea unei societăți viitoare unde bătrânețea este eliminată prin tehnologie, Never Never extinde această experiență în direcția horror-ului psihologic și a supraviețuirii primitive. Spre deosebire de tonul mai romantic din The Never King, aici accentul cade pe depravarea la care pot ajunge copiii privați de modele și civilizație.

În contextul operei sale, Mark McCann continuă să exploreze temele marginalizării și ale blestemelor inevitabile. Dacă în The Generous Dead protagonistul era un supraviețuitor al unui masacru supranatural, în Never Never autorul mută perspectiva asupra unei întregi micro-societăți blestemate. Ilustrațiile lui Phil Buckenham completează perfect textul, redând o atmosferă dezolantă și alertă, transformând cele 120 de pagini într-o experiență vizuală densă, lipsită de menajamente.