Neptune

Descoperim în Neptune o tensiune viscerală între dorința de ispășire a unui om proaspăt eliberat și indiferența brutală a unei societăți care l-a condamnat deja. Corey Harrison revine în libertate după 17 ani de detenție, însă lumea pe care o găsește nu oferă nicio formă de consolare; în schimb, este forțat să navigheze prin întunericul lăsat în urmă de moartea suspectă a fratelui său. Putem afirma că acest roman grafic nu este doar o poveste clasică de răzbunare, ci o examinare sumbră a modului în care individul este strivit de angrenajele necruțătoare ale capitalismului.

Merită menționat contrastul vizual izbitor pe care Nathan Ooten îl aduce în pagină. Stilul său reușește să fie în același timp ancorat în realitatea crudă a străzii și profund halucinatoriu, capturând trauma internă a lui Corey. Ca și Nightmares of Caitlin Lockyer, această lucrare explorează tema pierderii unui frate și setea de dreptate care urmează, dar dintr-o perspectivă mult mai politică și sistemică, unde inamicul nu este doar un individ, ci un întreg mecanism social.

În contextul operei lui Michael Conrad, Neptune reprezintă o întoarcere la rădăcinile sale introspective și întunecate, amintind de atmosfera din Tremor Dose. Deși autorul a demonstrat o versatilitate remarcabilă în titluri precum Batgirls Vol. 1 sau Trial of the Amazons, aici abandonează strălucirea supereroilor pentru o narațiune densă, violentă și poetică. Este o operă de maturitate care folosește limbajul benzii desenate pentru a pune întrebări incomode despre moștenire și redempțiune.