Neglected

Notăm cu interes apariția volumului Neglected, o lucrare care completează o lacună semnificativă în literatura dedicată asistenței sociale: documentarea proceselor de protecție a copilului în condiții de criză globală. În timp ce majoritatea memoriilor din acest domeniu se concentrează strict pe trauma individuală, Cathy Glass extinde perspectiva, analizând modul în care pandemia de coronavirus a perturbat protocoalele standard de intervenție și monitorizare. Premisa centrală se concentrează pe Jamey, un copil de doi ani și jumătate care ajunge în grija autoarei cu semne clinice grave de neglijare: subdezvoltare fizică cauzată de izolarea prelungită într-un pătuț și leziuni cutanate netratate. Ceea ce distinge acest volum de titluri anterioare este analiza comparativă implicită pe care autoarea o face între Jamey și nepoata sa, Emma; deși mai tânără, aceasta din urmă prezintă repere de dezvoltare superioare, subliniind plasticitatea, dar și vulnerabilitatea creierului în primii ani de viață. Structura narativă urmărește nu doar recuperarea copilului, ci și adaptarea forțată a sistemului la lockdown, unde vizitele virtuale și suspendarea ședințelor de judecată au creat blocaje birocratice cu impact direct asupra stabilității minorilor. Recomandăm acest titlu ca o alternativă la Nobody Loves Me de Maggie Hartley pentru cursurile de asistență socială sau psihologia dezvoltării, cu avantajul că oferă o perspectivă actualizată asupra modului în care restricțiile sanitare au influențat managementul cazurilor de abuz. Față de Mummy Told Me Not to Tell, unde accentul cade pe comportamentul disruptiv al unui copil mai mare, Neglected explorează formele pasive de abuz și dificultatea diagnosticării acestora în contextul izolării sociale.