Nearing Ninety

O urmărim pe Judith Viorst de decenii, de când ne explica cu umor cât de greu este să fii „cool” după treizeci de ani. Cu un parcurs profesional impresionant, pendulând între literatura pentru copii, unde a creat memorabilul personaj Alexander, și eseistică psihologică, Viorst a devenit vocea care ne însoțește prin pragurile psihologice ale fiecărei decade. În Nearing Ninety, ea ajunge la borna celor nouăzeci de ani, oferindu-ne o colecție de poezii ilustrate care transformă inevitabilul proces de îmbătrânire într-o formă de artă plină de spirit.

Găsim în acest volum o onestitate rar întâlnită despre „micile victorii” ale vârstei înaintate: efortul de a rămâne treaz până la miezul nopții de Revelion sau dilema cântarului care refuză să arate cifrele dorite. Abordarea amintește de I'm Too Young to Be Seventy prin modul în care analizează dinamica de cuplu și micile tabieturi cotidiene, dar adaugă o profunzime nouă, specifică pragului de nonagenar, unde euloagiile devin mai frecvente decât simfoniile. Diferența majoră față de titlurile anterioare, precum Forever Fifty, este seninătatea cu care autoarea acceptă limitările fizice, punând accent pe conexiunea umană și pe micile bucurii, cum ar fi un joc de Scrabble sau somnul „tush-to-tush” alături de același partener de șase decenii.

Ilustrațiile semnate de Laura Gibson adaugă o notă jucăușă textelor, echilibrând momentele de melancolie cu o estetică vizuală caldă. Apreciem capacitatea autoarei de a nu se lua în serios, transformând această carte într-un ghid de supraviețuire emoțională care demonstrează că, deși corpul trădează, umorul rămâne cel mai bun mecanism de adaptare.