My Throat an Open Grave

Imaginea de deschidere a romanului My Throat an Open Grave ne plasează în Winston, Pennsylvania, un oraș sufocat de o religiozitate austeră și de umbra unei păduri care pare să respire. Aici, Leah Jones își împarte existența între tura de la benzinărie și grija pentru fratele ei mai mic, Owen, singura ei consolare fiind muzica. Liniștea precară se frânge în momentul în care Owen dispare, iar legenda despre Lord of the Wood încetează să mai fie o simplă poveste de speriat copiii. Putem afirma că Tori Bovalino construiește un sistem magic fascinant, ancorat nu în formule arcane, ci în puterea brută a artei și a sacrificiului. Pentru a-și salva fratele, Leah trebuie să pătrundă în inima codrului și să compună un cântec capabil să înduplece o entitate străveche. Cine a citit Took de Mary Downing Hahn va recunoaște aici motivul recurent al fratelui care trebuie să își salveze sora sau fratele dintr-o pădure bântuită de figuri folclorice grotești. Totuși, My Throat an Open Grave se distinge printr-o melancolie profundă și o explorare a traumei generaționale, transformând căutarea într-o confruntare cu propriul trecut. Considerăm că această lucrare reprezintă o evoluție firească în opera autoarei. Dacă în Not Good For Maidens Tori Bovalino explora pericolele unei piețe a goblinilor, iar în The Devil Makes Three se concentra pe ororile de tip „dark academia”, aici ea rafinează temele pactului faustic și ale magiei care cere un preț personal ridicat. Stilul este dens și atmosferic, ritmul fiind dictat de urgența salvării și de tensiunea dintre dogma religioasă a orașului și forțele păgâne ale pădurii. Este o poveste despre vocea proprie găsită în cel mai întunecat loc posibil.