My Old Man

Deși publicul l-a perceput pe John Major prin prisma rigorii politice de la numărul 10 Downing Street, viziunea sa intimă din My Old Man dezvăluie o conexiune profundă și neașteptată cu lumea exuberantă a spectacolului de varietăți. Putem afirma că această lucrare nu este doar o cronică istorică, ci o călătorie senzorială în inima music hall-ului britanic, purtându-ne dincolo de cortinele prăfuite ale istoriei. Suntem de părere că autorul reușește o performanță rară: aceea de a împleti rigoarea cercetării cu nostalgia personală, oferind o voce tatălui său, Tom Major, fost artist de scenă.

Experimentăm, prin paginile sale, atmosfera vibrantă a epocii victoriene, mirosul de pudră și strălucirea luminilor de rampă sub care evoluau legende precum Marie Lloyd sau Little Tich. Complementar lui Journeyman de Ewan Maccoll din aceeași perioadă artistică, dar cu o perspectivă orientată mai degrabă spre nostalgia unei epoci de aur a divertismentului decât spre activismul cultural și teatral, My Old Man se concentrează pe farmecul trecător al genului music hall. În timp ce MacColl analizează inovația teatrală, Major alege să restaureze demnitatea unor artiști uitați, transformând o simplă istorie într-o scrisoare de dragoste față de o formă de artă dispărută. Ritmul narativ este unul cald, presărat cu anecdote pline de culoare care fac ca cele 448 de pagini să pulseze de viața unei lumi ce părea definitiv pierdută. Nota de eleganță a scriiturii și profunzimea documentării justifică pe deplin includerea volumului pe lista scurtă pentru Theatre Book Prize.