My Last Supper

Observăm în My Last Supper o abordare curajoasă și plină de umor a unei întrebări care a bântuit deopotrivă muritorii și gurmanzii: ce am alege să mâncăm dacă am ști că este ultima noastră masă? Jay Rayner, unul dintre cei mai respectați critici culinari, refuză să aștepte sfârșitul inevitabil pentru a primi răspunsul. În loc de o meditație sumbră, găsim în această carte o expediție vibrantă, structurată în opt capitole ce corespund etapelor unui festin memorabil. Suntem de părere că farmecul acestui volum rezidă în capacitatea autorului de a transforma experiența senzorială în narațiune pură, purtându-ne de pe malurile însorite ale Louisianei până în inima metropolei Tokyo.

Experimentăm, prin textul său savuros, gustul stridiilor proaspete și textura fină a patiseriei japoneze, totul fiind filtrat printr-o perspectivă personală și adesea autoironică. Stilul lui Jay Rayner este cel al unui povestitor rafinat care nu se teme de excese, fie că descrie banchete decadente sau amintiri din copilărie legate de melcii în unt cu usturoi. Colecționarii care au apreciat The Man Who Ate the World vor găsi aici aceeași calitate a observației și același spirit critic tăios, însă cu o notă suplimentară de introspecție. Dacă în Hungry de Jeff Gordinier accentul cade pe reinventarea creativă a unui chef de talie mondială, My Last Supper se concentrează pe plăcerea viscerală a consumatorului pasionat.

Formatul paperback oferit de Guardian Faber Publishing face ca această lectură să fie una accesibilă, fără a pierde din greutatea argumentelor gastronomice. Este o celebrare a vieții prin intermediul farfuriei, un periplu în care ingredientele devin personaje principale într-un spectacol al gustului absolut.