My Henry

În My Henry, Judith Kerr ne prezintă un personaj cu totul special prin ochii soției sale, care refuză să lase absența lui să îi umbrească viața. Copiii se vor identifica rapid cu Henry, deoarece, deși el nu mai este prezent fizic, aventurile pe care soția sa și le imaginează — de la călătorii pe spatele dinozaurilor până la plimbări printre stele — oglindesc puritatea și curajul jocurilor de rol specifice copilăriei. Considerăm că această abordare transformă o temă dificilă, precum pierderea unei persoane dragi, într-o celebrare vibrantă a iubirii care dăinuie prin amintire.

Apreciem modul în care Kerr își păstrează stilul cald și onest pe care l-am întâlnit în seria Mog (cum ar fi Mog and the V.E.T. sau Mog's Bedtime Tales). Dacă în aventurile motanului Mog accentul cădea pe umorul domestic, aici autoarea folosește aceleași ilustrații pline de blândețe pentru a explora profunzimea emoțională a vârstei a treia. Copiii care au iubit Henry in Love de Peter Mccarty vor găsi aici aceeași sensibilitate în portretizarea personajului principal, însă într-un context nou, care pune accent pe puterea vindecătoare a imaginației. Spre deosebire de When Charley Met Grampa, care explorează prima întâlnire dintre generații, My Henry se concentrează pe legătura spirituală neîntreruptă, oferind o perspectivă plină de speranță asupra modului în care păstrăm vie imaginea celor dragi.