My Brother

Remarcăm în My Brother un noir literar care respectă canoanele genului prin atmosfera apăsătoare, dar le subversează prin profunzimea psihologică a legăturii dintre gemeni. Jana Kippo revine în Smalånger. Satul este izolat. Fratele ei, Bror, este încă acolo. Trecutul lor este întunecat. Un cadavru apare în iarbă. Comunitatea tace. Secretele cresc ca buruienile în nordul Suediei. Observăm cum Karin Smirnoff construiește o tensiune insuportabilă nu prin acțiune gratuită, ci prin ceea ce rămâne nespus între oameni. Acest stil neîndurător amintește de Blackwater de Kerstin Ekman prin ritmul lent și explorarea unei crime vechi într-un decor rural ostil, dar se diferențiază prin concentrarea viscerală pe relația de codependență dintre frați. Merită menționat că Smirnoff aplică aici aceeași precizie chirurgicală asupra violenței sociale pe care o regăsim și în continuările seriei Millennium, precum The Girl in the Eagle's Talons. Totuși, în My Brother, miza este mult mai intimă, aproape claustrofobă. Brutalitatea nu este doar fizică, ci și morală. Comunitatea privește și nu face nimic. Este o explorare a modului în care minciunile pot susține o întreagă așezare. Ritmul este alert, deși atmosfera este grea. Stilul este tăios. Recomandăm acest roman pentru curajul de a privi direct în inima traumei fără a oferi soluții facile. Este o lectură despre evadare și despre imposibilitatea de a găsi adevărul în poveștile altora.