Muscle

Remarcăm, încă de la primele pagini din Muscle, o miza psihologică apăsătoare: ce se întâmplă cu identitatea unor oameni obișnuiți cu violența atunci când realitatea lor începe să se dizolve? Box și partenerul său nenumit sunt „mușchii” unei lumi subterane, figuri arhetipale ale genului hard-boiled, obișnuiți să ceară socoteală fără să pună întrebări. Însă Alan Trotter refuză să ne ofere un roman polițist liniar, alegând în schimb să deconstruiască mecanismele genului sub ochii noștri. Subliniem modul în care o partidă de poker și apariția unui scriitor de romane de duzină transformă o misiune banală într-un labirint de cadavre și viziuni onirice. În tradiția lui Joseph Zettelmaier și a lucrării sale Pulp, acest roman reimaginează universul detectivilor privați și al femeilor fatale nu ca pe un omagiu nostalgic, ci ca pe o explorare a alienării. Dacă în Pulp regăsim o celebrare spirituală a clișeelor noir, în Muscle asistăm la o prăbușire a acestora într-o stare de febră narativă. Reținem un stil dens, impregnat de o plictiseală metafizică ce explodează în momente de violență grafică, totul pe fundalul unui oraș care pare să existe doar în paginile unei reviste vechi sau în lumina unui proiector de cinema. Este o lectură despre granița fină dintre realitatea brută și ficțiunea care ne devorează.