Mr Wilder and Me

Vara anului 1977 se deschide în fața noastră cu imaginea unei tinere inocente, Calista, pășind pe solul arid al unei insule grecești care găzduiește, neașteptat, magia unui platou de filmare. Găsim în această carte nu doar o poveste despre maturizare, ci și o meditație melancolică asupra trecerii timpului, văzută prin ochii legendarului regizor Billy Wilder. În Mr Wilder and Me, Jonathan Coe părăsește satira politică tăioasă din Middle England sau Bournville pentru a ne oferi un portret intim, aproape fragil, al unui titan de la Hollywood care simte cum gloria sa începe să apună.

Observăm cum entuziasmul tinerei Calista contrastează dureros cu realitatea lui Wilder, un artist forțat să accepte bani germani pentru a-și continua viziunea, în timp ce marile studiouri americane îi întorc spatele. Călătoria lor de la lumina orbitoare a Mediteranei către umbrele istorice ale Munchenului transformă narațiunea într-o explorare a memoriei și a traumei. Atmosfera te trimite cu gândul la Slow Fade, de Rudolph Wurlitzer, prin modul în care capturează dezabuzarea lumii cinematografice, deși stilul lui Coe păstrează o eleganță caldă și o poezie a detaliului care marchează o voce proprie, mult mai empatică.

Putem afirma că acest roman reprezintă o schimbare de ton în opera lui Coe; dacă în The Rotters' Club personajele păreau uneori pioni într-un joc cosmic, aici Wilder și Calista sunt ancorați într-o realitate umană profundă. Este un omagiu adus epocii de aur a filmului, dar și o recunoaștere a faptului că nicio stea nu poate străluci veșnic fără a lăsa în urmă umbre lungi.