Mothering Sunday

Observăm în Mothering Sunday o evoluție a temelor fundamentale explorate de Rosie Goodwin. Dacă în The Rag Princess asistăm la începuturile unei trilogii despre ascensiunea socială, aici suntem aruncați direct în brutalitatea anului 1884. Sunday Small nu este doar o orfană; este o supraviețuitoare. Viața ei în azilul Nuneaton este o cursă contra cronometru. Maestrul instituției o vânează. Pericolul este iminent. Sunday trebuie să fugă. Ritmul este alert. Simțim disperarea unei fete care nu are nimic în afară de o promisiune făcută micii Daisy. Remarcăm cum Rosie Goodwin construiește o atmosferă sufocantă, unde singura scăpare este necunoscutul. Pe același raft cu Workhouse Nightingale de Holly Green, această carte se distinge prin duritatea descrierii regimului de azil și prin forța interioară a protagonistei care refuză să fie o victimă. Analizăm o structură narativă densă, de peste 500 de pagini, care nu lasă loc de respiro. Spre deosebire de tonul mai blând din Our Sweet Violet, unde confortul familial este prezent, Mothering Sunday ne confruntă cu o realitate istorică neîndurătoare. Este o luptă pentru identitate. O căutare a mamei care a abandonat-o. O fugă pentru libertate într-o lume care vrea să o strivească. Tensiunea crește cu fiecare capitol, pe măsură ce trecutul azilului refuză să o elibereze.