Morhelion: the second in the action-packed space opera The Long Game: The Long Game

La suprafață, Morhelion pare a fi o aventură galactică clasică despre supraviețuire, însă, pe măsură ce avansăm în lectură, descoperim o structură narativă complexă, care îmbină rigoarea unui roman de tip jaf cu amploarea politică a unei saga interstelare. Apreciem modul în care Dominic Dulley construiește lumea acestui al doilea volum din seria The Long Game, mutând acțiunea de la haosul din Shattermoon către peisajul exotic și fragil al habitatelor plutitoare de pe Morhelion. Protagonista Orry Kent, o escroacă nevoită să devină eroină, este prinsă acum într-un joc de spionaj mult mai periculos, unde granița dintre aliați și trădători este dictată de supraviețuirea flotei imperiale.

Construcția tehnologică a acestui univers se distinge prin contrastul dintre biomecanica rasei Kadiran și structurile de supraveghere ale Secretariatului al Șaptelea. Găsim în această carte o atenție deosebită acordată mediului înconjurător — acele bule de locuire suspendate care oferă o senzație de claustrofobie într-un spațiu infinit. Pe același raft cu After the Crown de K B Wagers, Morhelion se distinge prin fundalul său de „criminal caper”, unde succesul misiunii depinde mai mult de ingeniozitatea personajelor decât de forța brută a armatelor. Față de primul volum al seriei, autorul reușește să ridice miza, transformând o simplă fugă de sub acuzația de crimă într-o investigație ce vizează chiar vârful ierarhiei Ascendenței. Merită menționat că ritmul rămâne alert, păstrând dinamismul care l-a consacrat pe Dulley în literatura de gen, dar adăugând straturi noi de profunzime relațiilor diplomatice dintre specii.