Migrationsbistum Hildesheim: Quellen und Studien zur Geschichte und Kunst im Bistum Hildesheim, cartea 17

Bazându-ne pe arhivele diecezane și pe documente administrative postbelice, analizăm în Migrationsbistum Hildesheim o perspectivă istorică riguroasă asupra modului în care o instituție ecleziastică s-a transformat sub presiunea demografică. Jürgen Selke-Witzel argumentează că identitatea actuală a Diecezei de Hildesheim este indisolubil legată de valurile de migrație, focalizându-se pe integrarea de succes a germanilor expulzați după Al Doilea Război Mondial. Găsim în această carte o documentare minuțioasă a mecanismelor de asimilare, de la politici oficiale, cum a fost decretul pentru îngrijirea pastorală a refugiaților din 1946, până la adaptări culturale subtile, precum introducerea cântărilor religioase est-germane în liturghia locală.

Ne-a atras atenția modul în care autorul echilibrează istoria instituțională cu cea socială. Pe de o parte, este urmărită viziunea strategică a episcopului Joseph Godehard Machens, iar pe de altă parte, este recunoscută contribuția activă a laicilor și a femeilor în roluri de catehete sau asistente parohiale. Această abordare completează perspectiva oferită de Die Hildesheimer Bischöfe von 815 bis 1221 (1227) de Hans Goetting, adăugând dimensiunea crucială a secolului XX și a transformărilor socio-politice moderne pe care volumele din seria Germania Sacra, axate pe perioada medievală sau timpurie, nu le acoperă. Structura celor 528 de pagini permite o explorare detaliată a modului în care noile locuri de pelerinaj marian au servit drept puncte de ancorare spirituală pentru o populație dezrădăcinată, transformând Hildesheim într-un model de integrare ecleziastică.