Midnight Suns

La prima vedere, Midnight Suns pare a fi încă o adunare de supereroi menită să salveze lumea de o amenințare generică, însă cititorul va descoperi rapid o incursiune viscerală în latura mistică și ocultă a universului Marvel. Ne-a atras atenția modul în care Ethan Sacks reușește să sudeze o echipă eclectică — de la sălbăticia lui Wolverine la magia sângelui a lui Nico Minoru — într-o narațiune unde mizele nu sunt doar fizice, ci și spirituale. Găsim în această carte o explorare a zonelor gri ale eroismului, unde amenințarea apocaliptică este strâns legată de secretele oculte ale lui Sorcerer Supreme.

Ca și Dark Ages, acest volum explorează vulnerabilitatea eroilor în fața unei forțe care îi depășește, dar dintr-o perspectivă mult mai axată pe supranatural și pe magia întunecată, spre deosebire de abordarea tehnologică sau societală din alte titluri. Ethan Sacks aduce aici aceeași precizie a ritmului narativ pe care am apreciat-o în Old Man Hawkeye Vol. 1: An Eye for an Eye, însă înlocuiește tonul de western post-apocaliptic cu o atmosferă de horror mistic. Stilul vizual al lui Luigi Zagaria completează perfect scenariul, oferind celor 128 de pagini o estetică densă, unde monștrii și vrăjile capătă o prezență tangibilă, amintind de moștenirea lăsată de Spirits Of Vengeance: Rise Of The Midnight Sons.