Midnight on Hanging Bridge: Tib Street Ballroom

Notăm cu interes că Midnight on Hanging Bridge se adresează în primul rând cititorului care caută în literatura polițistă ceva mai mult decât o simplă deducție logică, preferând o atmosferă în care trecutul pare să respire prin zidurile vechi ale orașului. În acest al treilea volum al seriei Tib Street Ballroom, Keira Willis rafinează formula începută în Tib Street Ballroom și Exit, Pursued by Death, punând din nou față în față raționalismul rigid al inspectorului Andrew Joyce și intuiția neobișnuită a lui Peggy Swan. Credem că farmecul acestei scriituri rezidă tocmai în echilibrul fragil dintre realismul procedural și posibilitatea supranaturalului, o temă recurentă în opera autoarei. Ca și The Hanging Wood de Martin Edwards, acest volum explorează modul în care secretele îngropate de decenii revin la suprafață pentru a cere socoteală prezentului, dar dintr-o perspectivă mult mai ancorată în dinamica socială a anilor '80 și în relația complexă dintre cei doi protagoniști. Putem afirma că ritmul narațiunii este unul așezat, oferind spațiu pentru dezvoltarea atmosferei de epocă, amintind de structura detaliată din Marion Lane and the Midnight Murder. Totuși, spre deosebire de tehnologia cvasi-magică a lui T.A. Willberg, Keira Willis rămâne fidelă unei abordări mai umane și mai melancolice, unde „comunicarea cu cei plecați” servește mai degrabă ca o oglindă a traumelor nerezolvate ale celor vii.