Memory of Violets, A

Remarcăm în acest roman istoric o explorare melancolică a destinului, ce respectă convențiile genului prin utilizarea planurilor temporale paralele, dar le subversează prin delicatețea cu care tratează trauma socială. Narațiunea ne poartă din mizeria piețelor de flori din Covent Garden ale anului 1876, unde surorile Flora și Rosie Flynn încearcă să supraviețuiască, până în 1912, când tânăra Tilly Harper descoperă un jurnal vechi ce ascunde secretele lor pierdute. Credem că forța cărții rezidă în contrastul dintre frumusețea efemeră a florilor vândute și realitatea dură a existenței acestor „watercress girls”.

Ritmul narativ amintește de The Flower Girls de Dee Williams, însă acolo unde Williams se concentrează pe dinamica gemenelor în anii '20, Hazel Gaynor alege o structură de investigație emoțională, unde trecutul este reconstruit fragment cu fragment prin intermediul obiectelor uitate. Atmosfera evocată este densă, saturată de mirosul de violete și de ceața londoneză, oferind o perspectivă empatică asupra modului în care deciziile luate din disperare pot schimba cursul mai multor vieți.

Poziționată în opera autoarei după succesul The Girl Who Came Home, această lucrare rafinează interesul lui Hazel Gaynor pentru destinele feminine marcate de evenimente istorice majore. Dacă în debutul său accentul cădea pe dezastrul Titanicului, aici autoarea se apleacă asupra unei catastrofe mai intime, dar la fel de devastatoare: pierderea identității și a familiei în mecanismul indiferent al metropolei victoriene. Este o proză a recuperării memoriei, scrisă cu o sensibilitate care onorează vocile celor uitați.