Melody

La prima vedere, Melody ar putea părea o incursiune de tip tabloid în lumea nocturnă a cluburilor de striptease din anii '80. Însă, odată ce deschidem paginile acestui roman grafic, descoperim ceva mult mai profund: o cronică de o onestitate dezarmantă despre supraviețuire, maturizare și căutarea identității. Sylvie Rancourt ne oferă un dar rar — capacitatea de a privi o lume adultă, adesea venală, prin ochii unui narator care își păstrează o curiozitate aproape infantilă și o lipsă totală de prejudecăți. Reținem acest volum ca fiind un pilon al benzii desenate autobiografice canadiene. Scrisă și desenată inițial în 1985, lucrarea este acum disponibilă pentru prima dată în limba engleză în varianta sa originală, nealterată. Stilul lui Rancourt este lipsit de artificii inutile; liniile sale clare și dialogul direct transformă ceea ce ar fi putut fi o poveste scandaloasă într-o narațiune caldă și adesea amuzantă. Nu există aici auto-compătimire sau dorința de a șoca, ci doar dorința de a documenta realitatea unei tinere care se adaptează vieții urbane din Montreal. Cititorul care a apreciat explorarea onestă a mediului urban și a memoriei personale din Representation Immobilized de Rick Trembles va găsi aici o sensibilitate similară față de spiritul Montrealului — dar într-un context diferit, cel al industriei divertismentului pentru adulți văzut din interior. De asemenea, forța unei voci feminine autodidacte amintește de lirismul lui Jovette Marchessault în Like a Child of the Earth. Recomandăm Melody nu doar ca pe un document istoric al scenei underground, ci ca pe o operă de artă vizuală care demonstrează că onestitatea brutală poate fi, în același timp, incredibil de blândă.