Medea

La prima vedere, Medea ar putea părea doar o altă repovestire a unui mit sângeros pe care îl știm cu toții din tragediile antichității. Însă, odată ce deschidem paginile acestui roman grafic impresionant, descoperim o explorare psihologică profundă care demontează eticheta de „monstru” pentru a scoate la iveală o femeie complexă, forțată să navigheze într-o lume dominată de bărbați. Ne-a atras atenția modul în care Blandine Le Callet și Nancy Pena reușesc să transforme o figură legendară într-o voce intimă și credibilă, oferindu-i Medeei spațiul necesar pentru a-și spune propria versiune a faptelor, din copilăria în Colchida până la exilul final.

Cine a citit Medusa de Nataly Gruender va recunoaște aici aceeași dorință de a reda umanitatea și demnitatea unui personaj feminin demonizat de istorie. Totuși, ceea ce diferențiază această lucrare este formatul vizual spectaculos: stilul artistic al lui Nancy Pena aduce o dimensiune tactilă și emoțională pe care proza singură nu o poate atinge. Observăm o atenție deosebită acordată detaliilor istorice și simbolisticii oculte, trădând expertiza academică a autoarei în studiul monștrilor antici. Ritmul este unul contemplativ, dar punctat de momente de o intensitate vizuală rară, transformând lectura într-o experiență senzorială completă. Este o reinterpretare necesară care nu scuză faptele Medeei, ci le așază într-un context uman sfâșietor, departe de distorsiunile timpului.