Means Without End: Notes on Politics: Theory Out Of Bounds, cartea 20

Autorul Giorgio Agamben, profesor de estetică la Universitatea din Veneția și o figură centrală a filozofiei continentale contemporane, propune în Means Without End o regândire radicală a sferei politice. Bazându-se pe cercetările sale anterioare privind suveranitatea și biopolitica, Agamben dezvoltă aici intuițiile lui Foucault, plasând viața biologică (zoē) în centrul polis-ului modern. Apreciem rigoarea cu care acesta analizează „starea de excepție” nu ca pe o anomalie temporară, ci ca pe un mecanism structural al ordinii juridice actuale.

Structura volumului, apărut în limba engleză la University of Minnesota Press, ghidează cititorul prin zone de indiferență între public și privat, culminând cu analiza lagărului de concentrare ca paradigmă ascunsă a spațiului politic în care trăim. În contextul operei sale, Means Without End face tranziția de la ontologia limbajului din Stanzas sau The Coming Community către interogațiile politice profunde care vor defini ulterior proiectul The Omnibus Homo Sacer. Dacă în The Mystery of Evil autorul se concentra pe gestul demisiei papale ca problemă de legitimitate, aici el extinde „politica gestului” la nivelul întregii condiții umane.

Considerăm această lucrare o alternativă teoretică esențială la Politics, Metaphysics, and Death de Andrew Norris pentru cursurile de teorie politică și filozofie morală. În timp ce volumul lui Norris oferă o perspectivă critică anglo-americană asupra operei agambeniene, Means Without End aduce avantajul accesului direct la conceptele originale de „mijloace fără scop”, oferind o metodă de a elibera acțiunea politică de sub dictatul finalității pragmatice. Este o lectură densă, dar esențială pentru înțelegerea modului în care figura refugiatului a ajuns să destabilizeze fundamentele statului-națiune modern.