Mead, C: The Lost Pilots

În iunie 1927, Jessie Miller, o tânără de douăzeci și cinci de ani, lua o decizie radicală: părăsea monotonia unei căsnicii lipsite de iubire în Australia pentru a se arunca în efervescența Londrei. Nu știa că această evadare o va purta, printr-o întâlnire fortuită într-un apartament din Baker Street, spre unul dintre cele mai enigmatice destine ale aviației timpurii. Aici îl cunoaște pe Bill Lancaster, un fost pilot al Royal Air Force, a cărui ambiție de a rivaliza cu faima lui Charles Lindbergh va declanșa un lanț de evenimente marcat de pasiune, crimă și o dispariție ce avea să rămână nesoluționată timp de decenii.

Remarcăm modul în care Corey Mead transformă un fapt divers istoric într-o narațiune cinematică pulsând de atmosfera perioadei interbelice. Autorul construiește o punte peste timp, legând petrecerile îmbibate în gin ale „tinerelor speranțe” londoneze de imaginea dezolantă a deșertului Sahara din 1962, unde nisipurile au scos la iveală epava unui avion și trupul mumificat al pilotului său. Putem afirma că volumul depășește granițele unei simple biografii, împletind rigoarea cercetării cu tensiunea unui roman polițist. Pe același raft cu The Flying Circus de Susan Crandall, dar cu un accent apăsat pe realismul brutal al supraviețuirii și pe investigația criminalistică, The Lost Pilots este o explorare a limitelor umane.

Față de lucrarea sa anterioară, Angelic Music, unde Corey Mead analiza istoria și știința din spatele unei invenții muzicale, aici autorul își mută atenția către psihologia obsesiei și a riscului extrem. Dacă în opera precedentă se concentra pe armonia sunetului, în The Lost Pilots el disecă dizarmonia unei vieți trăite între cer și pământ, între glorie și infamie.