Mclaughlin, E: I Am Not an Octopus

Considerăm că cele mai bune lecții de viață sunt cele care ne fac să râdem în timp ce le învățăm, iar I Am Not An Octopus reușește exact acest lucru. Mesajul central este unul profund, dar prezentat fără nicio urmă de didacticism: acceptarea propriei identități și înfruntarea temerilor care ne țin pe loc sunt pași esențiali pentru a ne găsi locul în lume. Povestea ni-l prezintă pe Terry, un personaj adorabil de încăpățânat care insistă că nu este o caracatiță, în ciuda brațelor numeroase și a poftei de ton. Motivul real al negării sale? O frică teribilă de a face prima baie în ocean. Găsim în această carte un echilibru perfect între textul plin de spirit al lui Eoin McLaughlin și ilustrațiile pline de personalitate ale lui Marc Boutavant. Ritmul este alert, iar situațiile în care se pune Terry sunt de un comic savuros, facilitând o discuție relaxată cu cei mici despre anxietate. Ca și The Pout-Pout Fish in the Big-Big Dark, volumul reușește să educe fără a fi didactic, transformând vulnerabilitatea personajului într-o călătorie spre curaj. De asemenea, dacă în Etta and the Octopus vedem o prietenie neobișnuită, aici accentul cade pe relația protagonistului cu propriile sale limite. În contextul operei sale, Eoin McLaughlin continuă explorarea emoțiilor calde pe care am întâlnit-o în Everyone Loves Hugs, însă adaugă o notă de absurditate jucăușă, similară cu cea din Frank the Pizza. Este o lectură care nu doar amuză, ci oferă copiilor un model de vulnerabilitate asumată, demonstrând că până și cele mai mari frici pot fi depășite cu puțin umor și un salt de credință în propriile forțe.