McCarthy, T: C

Simțim, încă de la primele pagini ale romanului C, o vibrație continuă, un amestec de zgomot alb și liniște absolută care definește începutul secolului al XX-lea. Tom McCarthy ne proiectează în universul lui Serge Carrefax, un protagonist a cărui existență este calibrată de frecvențele invizibile ale radioului și de tăcerea școlii pentru surzi condusă de tatăl său. Este o atmosferă densă, aproape tactilă, în care tehnologia emergentă nu este doar un decor istoric, ci un mod de a percepe realitatea și trauma. Reținem finețea cu care autorul construiește legătura dintre Serge și sora sa, Sophie, o relație care devine busola sa morală și obsesivă într-o lume care se fragmentează rapid. Pe același raft cu Staring at the Sun de Julian Barnes, C se distinge prin ambiția sa panoramică și prin refuzul de a se limita la o narațiune biografică clasică. În timp ce Barnes explorează trecerea timpului prin conștiința personajului său, McCarthy alege o cale mai tehnică și mai abstractă, transformând viața lui Serge într-un circuit de semnale transmise din spații diverse: de la sanatorii boeme și lagăre de prizonieri germane, până în adâncurile arheologice ale Egiptului. Subliniem continuitatea tematică față de lucrările sale anterioare; dacă în Remainder autorul analiza obsesia pentru repetiție și reconstrucție, iar în Satin Island se concentra pe supraabundența informației, în C el caută originile acestei obsesii moderne pentru conectivitate. Stilul este unul cerebral, dar evocativ, oferind o experiență de lectură care funcționează ca un vis fosforescent. Nu este doar povestea unui om, ci cronica nașterii unei noi ere, unde semnalele wireless încep să lege continentele, în timp ce indivizii rămân adesea izolați în propriile lor frecvențe de suferință.