McCarthy, C: Passenger

Atmosfera apăsătoare și misterul unei dispariții inexplicabile subacvatice ne trimit cu gândul la The Diver, deși Cormac McCarthy transformă această premisă într-o meditație existențială mult mai vastă, marcând o voce proprie, inconfundabilă în literatura americană. Descoperim aici povestea lui Bobby Western, un scafandru de recuperare care, în noaptea anului 1980, descoperă epava unui avion în adâncurile din Mississippi. Lipsa celui de-al zecelea pasager și a cutiei negre declanșează o narațiune care împrumută structura unui roman polițist, dar refuză rezoluțiile facile ale acestuia.

Reținem forța hipnotică a prozei lui McCarthy, care pendulează între barurile obscure din New Orleans și izolarea unei platforme petroliere din Florida. Dincolo de conspirația care pare să îl urmărească pe protagonist, adevărata greutate a cărții rezidă în moștenirea dureroasă a familiei Western. Bobby este bântuit de figura tatălui său, unul dintre fizicienii care au contribuit la crearea bombei de la Hiroshima, și de amintirea surorii sale, o prezență care îi guvernează universul interior. Tonul este unul de apus, o elegie scrisă cu o precizie chirurgicală, unde fiecare frază pare încărcată de o autoritate aproape biblică. Spre deosebire de dinamismul din Fellow Passenger, opera lui McCarthy se așază într-un registru contemplativ, unde liniștea adâncurilor oceanului oglindește singurătatea personajelor sale. Este o lectură densă, solicitantă, care funcționează ca prima parte a unei conversații finalizate în Stella Maris.