Malorie: 'One of the best horror stories published for years' (Express)

O mamă fuge. Singură. Legată la ochi. Doisprezece ani de teroare nu au șters imaginea surorii pierdute sau a casei pline de oameni care însemnau totul. În Malorie, miza nu mai este doar supraviețuirea biologică, ci speranța care sfâșie sufletul. Descoperim o protagonistă forțată să aleagă: rămâne în siguranța întunericului autoimpus sau riscă viața copiilor ei pentru o șansă la regăsire? Lumea s-a schimbat. Creaturile sunt mai periculoase. Oamenii sunt mai cruzi. Suntem de părere că această continuare ridică miza psihologică la un nivel insuportabil. Cine a citit Bird Box va recunoaște aici aceeași claustrofobie senzorială și teroarea nevăzutului, dar Malorie se distinge printr-o explorare mult mai agresivă a traumei și a fanatismului uman. Ritmul este sacadat. Propozițiile sunt scurte, ca niște respirații tăiate. Dacă în Black Mad Wheel autorul se concentra pe teroarea sunetului, aici revine la obsesia pentru văz, transformând o simplă eșarfă în singura barieră între rațiune și nebunie. Josh Malerman demonstrează din nou că nu are nevoie de descrieri vizuale ale monștrilor pentru a induce o stare de alertă permanentă. Tensiunea nu vine din ceea ce vedem, ci din certitudinea că, dacă deschidem ochii, totul se termină.