Maggy Garrisson

Ritmul acestui roman grafic este unul alert, sacadat, mimând perfect pașii unei protagoniste care nu are timp de pierdut în căutarea stabilității financiare. Ne-a atras atenția modul în care Lewis Trondheim și Oiry Stéphane construiesc o atmosferă de tip noir britanic, unde ploaia și pragmatismul se întâlnesc pe străzile Londrei. Maggy nu este eroina clasică; este o femeie aflată în derivă profesională care, după doi ani de șomaj, devine secretara unui detectiv particular a cărui singură pasiune pare să fie alcoolul. Ceea ce începe ca o simplă returnare de portofel se transformă rapid într-o scufundare într-un univers sordid, populat de polițiști corupți și afaceriști fără scrupule. Descoperim aici o structură narativă fragmentată, dar extrem de coerentă, susținută de un stil vizual care pune accent pe expresivitate și pe paleta cromatică sobră. Ritmul narativ amintește de cel din Rebel without a Claus (Movie Club Mysteries, Book 5) de Zara Keane, unde o protagonistă pe nume Maggie navighează între o carieră în forțele de ordine și lumea investigațiilor private, dar structura din Maggy Garrisson este mult mai cinică și ancorată în realismul social. Spre deosebire de tonul adesea umoristic al altor romane polițiste cu protagoniste feminine, aici umorul este negru, iar mizele sunt imediate și brute. Maggy Garrisson reușește să rezolve puzzle-uri complexe nu din spirit civic, ci din necesitate pură, transformând ingeniozitatea în monedă de schimb într-o lume în care supraviețuirea este singurul premiu real.