Lunchtime

Cum transformăm momentul mesei, adesea tensionat, într-o experiență plină de bucurie și creativitate? Remarcăm că Cobb, R: Lunchtime oferă un răspuns empatic acestei dileme universale a părinților, mutând accentul de pe conflictul autoritar pe tărâmul jocului. Protagonista noastră, o fetiță care nu are poftă de mâncare, primește vizita unor oaspeți neobișnuiți: un crocodil, un urs și un lup. Aceștia sunt înfometați, însă, din fericire, consideră că gustul copiilor este de-a dreptul respingător, preferând în schimb conținutul farfuriei ei. Suntem de părere că forța acestui volum rezidă în echilibrul dintre textul simplu, plin de umor, și ilustrațiile detaliate ale autoarei Rebecca Cobb. Stilul vizual, care i-a adus recunoașterea internațională, reușește să capteze perfect perspectiva copilului asupra lumii înconjurătoare. Atmosfera amintește de energia debordantă din Joy de Yasmeen Ismail, dar în timp ce acolo accentul cade pe emoția pură și mișcare, în Lunchtime mizele sunt legate de transformarea unei rutine zilnice într-o aventură fantastică. Spre deosebire de dinamica familială din Oy, Feh, So?, unde copiii încearcă să provoace reacții de la adulți, aici interacțiunea este una interioară, un dialog între nevoia de autonomie a copilului și imaginația sa debordantă. Recomandăm această carte pentru ritmul său blând și pentru modul în care validează sentimentele celor mici fără a deveni moralizatoare.