Lullaby

Încă de la primele pagini din Lullaby, cititorul este învăluit într-o atmosferă de neliniște domestică, o tensiune mută care se instalează în spațiul intim al unui apartament parizian. Putem afirma că Leila Slimani nu scrie doar un roman despre o tragedie de familie, ci realizează o disecție rece și precisă a structurilor de putere care guvernează relațiile umane. Când Myriam, o avocată ambițioasă, decide să revină în câmpul muncii, apariția Louisei pare soluția ideală pentru îngrijirea celor doi copii. Însă, pe măsură ce dependența familiei față de dădacă crește, linia dintre recunoștință și posesivitate devine periculos de subțire. Imaginați-vă tensiunea socială și rasială din Such a Fun Age de Kiley Reid, mutată într-un decor de apartament burghez din Paris, unde politețea maschează prăpăstii de clasă insurmontabile. Stilul autoarei, recompensat cu premiul Prix Goncourt, este tăios și lipsit de sentimentalism, amintind de abordarea din Adèle, unde dorințele obscure devorează personajul principal, sau de izolarea sufocantă descrisă în The Country of Others. Suntem de părere că forța acestui text, tradus impecabil din limba franceză de Sam Taylor, rezidă în capacitatea de a transforma cotidianul — pregătirea cinei, baia copiilor, curățenia — într-un teren minat de resentimente și suspiciune.