Luckenbooth

Poate un singur act de nedreptate să reverbereze prin structura de piatră a unui oraș timp de o sută de ani? În Luckenbooth, Jenni Fagan ne invită într-un Edinburgh visceral, departe de imaginea sa poștală, începând cu anul 1910, când o tânără sosită să poarte copilul unui cuplu înstărit declanșează un blestem ce va impregna pereții imobilului din Luckenbooth Close nr. 10. Subliniem modul în care autoarea transformă clădirea însăși într-un organism viu, ale cărui nouă etaje devin straturi de memorie și suferință. Ne-a atras atenția structura ambițioasă a narațiunii: fiecare capitol urcă sau coboară în timp, dezvăluind viețile rezidenților prinși în această capcană arhitecturală, de la spiritiști și criminali, până la artiști marginalizați. Cine a citit The Haunting of Henderson Close de Catherine Cavendish va recunoaște aici atmosfera apăsătoare a pasajelor subterane din Edinburgh și prezența spiritelor care refuză să părăsească lumea celor vii. Totuși, Luckenbooth se distinge printr-o profunzime literară superioară, unde supranaturalul nu este doar un element de groază, ci o manifestare a traumelor sociale și istorice. Dacă în The Sunlight Pilgrims autoarea explora supraviețuirea într-o lume aflată în pragul înghețului, aici ea analizează o altfel de claustrare, una temporală și morală. Stilul este tăios, poetic și provocator, reflectând o viziune unică asupra modului în care trecutul refuză să rămână îngropat.