Little Bones

Descoperim în „Little Bones” o Londră a anului 1899 care pulsează nu prin măreția imperiului, ci prin suferințele ascunse în spatele ușilor închise ale pensiunilor de la periferie. În centrul acestei lumi se află Jane Stretch, o fată abandonată a cărei existență este marcată de durerea fizică a oaselor sale strâmbe și de nevoia acută de apartenență. Soarta o aruncă în brațele domnului Swift, un medic care practică o medicină a umbrelor, oferind soluții discrete tinerelor actrițe aflate în dificultate. Relația dintre cei doi nu este una simplă de mentorat, ci un pact de supraviețuire într-o societate care nu are loc pentru cei vulnerabili.

Putem afirma că forța narativă a lui Rose Tremain din „Lily” combinată cu sensibilitatea explorărilor sociale din „The Dress Lodger” de Sheri Holman se regăsesc aici, dar cu un glas propriu, mult mai intim și mai melancolic. Janette Jenkins construiește o atmosferă tăioasă, unde moralitatea devine un lux pe care personajele nu și-l pot permite. Stilul este evocativ, capturând contrastul dintre strălucirea sălilor de music-hall și realitatea crudă a procedurilor medicale clandestine.

Merită menționat că, spre deosebire de alte lucrări ale autoarei, precum Firefly, unde accentul cade pe izolarea melancolică a unei figuri celebre, sau Angel of Brooklyn, care explorează șocul cultural al unui nou început, „Little Bones” se scufundă în visceral. Este o meditație asupra conștiinței: este posibil să rămâi neîntinat în timp ce ajuți la acte considerate abjecte de lege? Ritmul devine alert atunci când moartea suspectă a lui Johnny Treble aduce poliția la ușă, transformând o poveste despre supraviețuire într-o cursă contra cronometru pentru dovedirea nevinovăției într-o lume care a condamnat-o deja pe Jane pentru simplul fapt de a fi diferită.