Lennon

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, vocea confesivă și surprinzător de vulnerabilă pe care David Foenkinos o împrumută unuia dintre cele mai mari iconuri ale culturii pop. În Lennon, autorul francez abandonează biografia clasică în favoarea unui monolog interior desfășurat pe canapeaua unui psihanalist din New York. Rezultatul este o explorare melancolică a geniului, marcată de traumele copilăriei și de presiunea unei celebrități care devine, uneori, sufocantă. Apreciem modul în care Foenkinos reușește să deconstruiască mitul pentru a lăsa la vedere omul, într-un exercițiu de empatie literară care amintește de forța narativă a lui Bernard Nilles din D'une éclosion de vie à une autre — unde memoria și trecutul se contopesc într-o singură conștiință — dar cu un glas propriu, mult mai tăios și ritmat.

Această lucrare se poziționează interesant în contextul operei lui Foenkinos. Dacă în The Mystery of Henri Pick ne delectam cu un mister ludic în jurul lumii editoriale, iar în Charlotte autorul omagia destinul tragic al unei artiste prin vers alb, în Lennon el revine la proza densă pentru a sonda abisurile identității. Este o lectură despre căutarea tatălui și despre nevoia de a fi iubit dincolo de lumina reflectoarelor. Tonul contemplativ, specific autorului, transformă parcursul liderului Beatles într-o poveste universală despre singurătate și regăsire, păstrând totodată acea eleganță stilistică ce a făcut din Foenkinos o voce esențială a literaturii franceze contemporane.