Learwife

Ce se întâmplă cu acele figuri care bântuie marginile marilor tragedii, dar cărora nu li se permite niciodată să urce pe scenă? Premisa acestui roman este pe cât de simplă, pe atât de tulburătoare: soția regelui Lear trăiește, exilată de cincisprezece ani într-o mănăstire izolată, în timp ce regatul soțului ei se prăbușește în nebunie și sânge. Când vestea morții lui Lear și a fiicelor sale ajunge la ea, mânia și doliul devin forțe care amenință să destabilizeze micul univers al abației. Ne-a atras atenția modul în care J. R. Thorp reușește să dea voce unei absențe, transformând o „pată albă” din literatura universală într-o prezență vie, de o autoritate regală neclintită.

Stilul este unul evocativ și dens, reflectând o minte care a avut prea mult timp la dispoziție pentru a-și analiza regretele. Nu este doar o rescriere a unei piese celebre, ci o examinare a modului în care istoria este scrisă prin excluderea femeilor. Cititorul care a apreciat explorarea mitului feminin din Blood Queen de Joanna Courtney va găsi aici o abordare similară a recuperării biografice, dar într-un context mult mai contemplativ și poetic. Dacă în seria Shakespeare's Queens accentul cade adesea pe acțiune și intriga politică, Learwife se concentrează pe peisajul interior al unei femei care trebuie să aleagă între pacea izolării și adevărul brutal al trecutului său. Ritmul este lent, lăsând loc frazelor somptuoase să construiască o atmosferă de o frumusețe austeră.