Leaning on Gates

Dramatizarea unei existențe care se încăpățânează să rămână banală transformă volumul Leaning on Gates într-o cronică plină de haz a eșecului asumat. Remarcăm o scenă definitorie în care Seamus, întors din metropolele lumii, stă în fața tatălui său pentru a primi o „laudă” care ar descuraja pe oricine: „N-ai fost chiar așa de rău cum te-am văzut de obicei”. În această notă de realism tăios și afecțiune mascată sub formă de sarcasm, Seamus O'Rourke ne poartă prin Irlanda anilor '80 și '90, o lume a cârciumilor, a muzicii celor de la Dr. Hook și a sentimentului constant de inadecvare. Considerăm că forța acestui volum de memorii rezidă în capacitatea autorului de a extrage „ace de diamant din căpițe de fân stricat”, transformând propria „inutilitate” într-o formă de artă narativă. Abordarea amuzantă și nostalgică a vieții rurale evocă spiritul din The Farm by Lough Gur, dar în timp ce opera lui Mary Carbery privește spre o lume victoriană așezată, Seamus O'Rourke ne oferă o perspectivă mult mai autoironică și modernă asupra identității irlandeze de provincie. Nu este doar o poveste despre plecări și reveniri, ci o investigație plină de umor asupra a ceea ce înseamnă să fii un „eejit” (idiot) într-o comunitate unde toată lumea te cunoaște. Ritmul este alert, punctat de dialoguri autentice care redau perfect dialectul și mentalitatea locală, oferind cititorului o experiență de lectură cinematică, aproape ca o piesă de teatru jucată la gura sobei.