Last Gender 2: Last Gender, cartea 2

Descoperim în al doilea volum al seriei Last Gender o explorare profundă a intimității și a barierelor sociale care stau în calea fericirii personale. Premisa rămâne ancorată în atmosfera clubului BAR California, un spațiu care funcționează ca un sanctuar pentru cei care nu se regăsesc în normele rigide ale societății contemporane. Dacă în Last Gender 1 am făcut cunoștință cu acest refugiu șic, în această continuare Rei Taki aprofundează poveștile individuale, oferindu-ne perspective nuanțate despre doliu, secretomanie și frica de reciprocitate.

Observăm un stil artistic matur și o structură narativă fragmentată, dar coezivă, unde fiecare personaj poartă o povară invizibilă. Suntem de părere că forța acestui volum rezidă în onestitatea cu care tratează teme precum lithromantismul sau experiența pierderii unui partener de același sex sub presiunea socială. Cine a citit Boys Run the Riot 01 de Keito Gaku va recunoaște aici aceeași dorință arzătoare de exprimare a identității autentice într-o lume care cere conformitate. Totuși, spre deosebire de tonul adolescentin din lucrarea lui Gaku, Last Gender 2 adoptă o perspectivă mai adultă și mai melancolică, concentrându-se pe complexitatea relațiilor interumane și pe secretele pe care le păstrăm chiar și față de noi înșine.

Această bandă desenată nu se ferește de aspectele dificile ale existenței minorităților sexuale, amintind de analizele socio-culturale din Regimes of Desire de Thomas Baudinette, însă le transpune într-o formă vizuală captivantă și empatică. Este o lectură care echilibrează fragilitatea emoțională cu o estetică grafică precisă, specifică editurii Vertical.