Last Christmas

Observăm în volumul Last Christmas, editat de Michael Winklmann, o abordare analitică inedită asupra unui fenomen cultural adesea catalogat drept kitsch: muzica pop de Crăciun. Structurat pe parcursul a 154 de pagini, volumul nu este un simplu repertoriu de versuri, ci o colecție de eseuri și texte care explorează modul în care piesele contemporane reușesc să transmită mesajul sărbătorii, în ciuda comercializării excesive. Punctul de plecare este unul practic și actual, menționând fenomenul britanic „Whamageddon” – provocarea de a evita celebra piesă a trupei Wham! pe tot parcursul lunii decembrie.

Ne-a atras atenția modul în care editorul reușește să reconcilieze perspectiva melomanilor exigenți cu cea a oamenilor credincioși, demonstrând că un cântec pop poate fi un vehicul valid pentru spiritualitate. Această metodologie de a găsi profunzime în elemente de cultură populară este o semnătură a autorului, pe care am întâlnit-o și în lucrarea Philosophieren über Gott und die Welt mit Calvin und Hobbes, unde acesta folosea benzile desenate pentru a introduce cititorul în teme teologice și filosofice complexe.

Ca alternativă la Das fröhliche Weihnachtsliederheft. Spielbuch de Gefion Landgraf sau la Das Weihnachtsliederbuch für Klavier de Jonas Spieker, care sunt axate pe interpretarea muzicală și partituri pentru instrumente, volumul de față oferă avantajul unei analize critice și teoretice. În timp ce titlurile menționate sunt instrumente practice pentru execuția melodiilor, Last Christmas propune o înțelegere a contextului social și a substratului religios al acestui „univers pop” festiv, fiind scris în limba germană pentru un public interesat de legătura dintre estetică și credință.