Last Christmas in Paris

În Last Christmas in Paris, remarcăm tensiunea sfâșietoare dintre promisiunea unei sărbători idilice și brutalitatea prelungită a Marelui Război. Povestea începe în august 1914, sub semnul unei naivități colective: Evie Elliott își ia rămas bun de la fratele ei și de la Thomas Harding, convinsă că victoria va fi obținută până la Crăciun, când cei trei plănuiesc să se reunească în cafenelele pariziene. Însă, pe măsură ce lunile devin ani, corespondența dintre Evie și Thomas devine singura punte de supraviețuire într-o lume care se dezintegrează. Apreciem modul în care Hazel Gaynor și Heather Webb utilizează formatul epistolar pentru a documenta transformarea profundă a protagoniștilor: Evie, care refuză limitările impuse de statutul său social, și Thomas, care se confruntă cu ororile frontului și cu dilemele etice ale afacerii tatălui său în jurnalism. Ca și My Dear I Wanted to Tell You de Louisa Young, acest roman explorează experiențele femeilor rămase acasă în paralel cu cele ale bărbaților din tranșee, dar dintr-o perspectivă mai intimă, focalizată pe evoluția sentimentelor prin intermediul scrisorilor. Romanul se încadrează perfect în linia preocupărilor istorice ale autoarei Hazel Gaynor, care în The Girl Who Came Home sau A Memory of Violets a demonstrat o abilitate rară de a ancora destine individuale în tragedii colective. Aici, colaborarea cu Heather Webb aduce un echilibru narativ deosebit, anticipând succesul volumului Three Words for Goodbye. Trecerea subtilă către anul 1968 adaugă o notă de melancolie și reflecție asupra modului în care amintirile și cuvintele scrise pot vindeca rănile trecutului.