Last Call

Observăm încă de la primele pagini cum vocea narativă a lui Tim Powers transformă sclipiciul artificial al Las Vegas-ului într-un spațiu al ritualurilor oculte și al destinelor frânte. În Last Call, autorul nu se mulțumește să descrie lumea jocurilor de noroc, ci o reconstruiește ca pe un sistem magic riguros, unde cărțile de tarot și cele de poker se contopesc într-o cosmologie modernă fascinantă. Merită menționat că premisa este pe cât de specifică, pe atât de tensionată: Scott Crane, un fost trișor profesionist, descoperă că victoria sa dintr-un joc bizar de poker din 1969 a venit cu un preț pe care nu l-a conștientizat — pierderea propriului suflet.

Remarcăm modul în care Powers utilizează 'istoria secretă' pentru a ancora fantasticul în realitate. Cine a citit The Damnation Game de Clive Barker va recunoaște aici tema pactului faustic și a datoriei imposibil de achitat față de forțe supranaturale, însă acolo unde Barker mizează pe oroare viscerală, Powers construiește o structură narativă cerebrală, bazată pe simbolismul arhetipal al Regelui Pescar. Această abordare a magiei ca mecanism ascuns în viața cotidiană este o constantă în opera sa, de la pirateria mistică din On Stranger Tides până la biografiile literare reimaginate din My Brother's Keeper. În Last Call, Las Vegas devine un personaj în sine, un deșert al mirajelor unde fiecare mână jucată poate rescrie realitatea. Ritmul este unul deliberat, lăsând cititorului timp să asimileze detaliile tehnice ale jocurilor de cărți înainte ca acestea să devină instrumente ale magiei.