La Tregua / Truce

Găsim în paginile acestui jurnal intim nu doar cronica unei pensionări iminente, ci și anatomia unei „vieți gri”, trăită între cifrele reci ale unui birou de contabilitate și un cămin marcat de distanțare. Martín Santomé, un bărbat de patruzeci și nouă de ani care și-a pierdut soția și se simte străin de propriii copii, începe să își noteze gândurile într-un moment de bilanț existențial. Putem afirma că forța acestui roman, scris de Mario Benedetti, rezidă în onestitatea brutală cu care protagonistul își privește declinul, până când ordinea previzibilă a rutinei este întreruptă de prezența tinerei Laura Avellaneda. Această „tregua” — un armistițiu neașteptat cu destinul — transformă o existență ternă într-un spațiu al posibilităților luminoase. Atmosfera te trimite cu gândul la Tristezas de Agosto, de Pablo Bustamante, prin melancolia și pragmatismul cu care este privită societatea, deși perspectiva lui Benedetti este mult mai intimistă, concentrată pe micro-universul biroului și al familiei. Față de alte lucrări ale sale, precum Springtime in a Broken Mirror, unde trauma politică și exiliul ocupă planul central, La Tregua / Truce se apleacă asupra unei drame interioare mai universale: frica de singurătate și nevoia umană de a găsi sens în amurgul vieții. Stilul este sobru, dar încărcat de o poezie a cotidianului, reflectând măiestria de observator a autorului.