La Madre Muerta

Găsim în această lucrare, La Madre Muerta, un instrument critic esențial pentru nivelul de licență și masterat în studiile culturale spaniole și filologie. Notăm cu interes modul în care María Asunción Gómez deconstruiește mitul matricidului, nu doar ca act literal, ci ca fantezie masculină proiectată asupra corpului feminin, generând mecanisme de abjecție și violență de gen. Structura cărții este una comparativă, oferind lecturi aplicate pe texte canonice precum La familia de Pascual Duarte de Camilo José Cela sau perspectivele dramatice ale lui Montserrat Roig.

Putem afirma că acest volum reprezintă o evoluție firească în opera autoarei; dacă în Del escenario a la pantalla aceasta explora relația tehnică dintre text și adaptare, aici miza devine una profund ideologică și psihanalitică. La Madre Muerta funcționează ca o alternativă teoretică la Las Homicidas / When Women Kill de Alia Trabucco Zerán pentru cursurile de literatură hispanică și studii de gen. În timp ce lucrarea lui Zerán se concentrează pe femeia ca autor al crimei pentru a sparge pasivitatea domestică, Gómez inversează perspectiva, analizând cum uciderea simbolică a mamei în cultura spaniolă fundamentează patriarhatul contemporan.

Studiul este riguros, ancorat în terminologia psihanalizei feministe, dar rămâne accesibil prin selecția diversă de materiale: de la estetica horror din Los ojos de Julia până la tragedia greacă reinterpretată în teatrul modern. Este o resursă academică ce umple un gol critic în înțelegerea modului în care figura maternă este „monstruozată” pentru a justifica controlul social în spațiul iberic.