La casa: Prospero's books, cartea 64

Considerăm că La casa reprezintă unul dintre cele mai sensibile studii grafice despre doliu și memoria spațiului locuit, reușind să transforme o structură domestică într-un personaj colectiv. Autorul Paco Roca construiește o narațiune în care praful depus peste obiecte devine o barieră în calea uitării, forțându-i pe cei trei frați protagoniști să se confrunte cu propria identitate în momentul în care decid să vândă proprietatea părintească. Stilul narativ este unul contemplativ, unde ritmul este dictat nu de evenimente exterioare, ci de fluxul amintirilor declanșate de fiecare colț al grădinii sau de fiecare perete scorojit. Ca și Tutti i Viaggiatori della Luna, care încearcă să surprindă efemeritatea clipelor prin artă, lucrarea lui Roca explorează dorința umană de a opri timpul, însă o face dintr-un unghi mult mai intim și mai ancorat în realitatea dureroasă a pierderii. Dacă în alte opere similare accentul cade pe explorarea culturală, aici ne aflăm în fața unei introspecții profunde asupra legăturilor de sânge. Cartea, publicată de Tunué în colecția Prospero's books, se remarcă prin onestitatea cu care tratează teama de a șterge urmele trecutului. Nu este doar o poveste despre vânzarea unei case, ci despre procesul de selecție a ceea ce merită păstrat în suflet dintr-o viață de om.