Kiss Myself Goodbye: The Many Lives of Aunt Munca

O femeie stă în fața oglinzii și își ajustează nu doar pălăria, ci și întreaga identitate, împrumutând numele unui șoricel din poveștile lui Beatrix Potter pentru a-și șterge trecutul. Putem afirma că Kiss Myself Goodbye nu este o simplă biografie de familie, ci o dramatizare rafinată a secretelor care pot supraviețui timp de o jumătate de secol sub masca respectabilității. Ferdinand Mount, fost redactor-șef la Times Literary Supplement, își asumă rolul de detectiv în propria genealogie, pornind de la moartea mătușii sale, Munca, pentru a descâlci un ghem de decepții, abandonuri și averi misterioase.

Narativul amintește de Unravelled prin intensitatea cu care reconstituie o epocă și prin modul în care explorează ciocnirea dintre clasele sociale, de la străzile lăturalnice din Sheffield până la cele mai înalte eșaloane ale aristocrației interbelice. Spre deosebire de volumul său de memorii anterior, Cold Cream, care era o invitație plină de spirit la o masă festivă a elitei politice, această nouă lucrare sondează zone mult mai obscure și triste ale condiției umane. Autorul păstrează umorul sec și observația ascuțită pe care le-am întâlnit și în eseul Soft, însă aici le aplică unei structuri narative neconvenționale: o istorie socială scrisă invers.

Organizat în zece capitole care funcționează ca niște stații pe traseul unei investigații, volumul ne poartă de la „Angmering-on-Sea” până la „Brightside”, dezvăluind treptat cine a fost cu adevărat această milionară excentrică. Este o explorare a unei lumi morale dispărute, unde identitatea era un accesoriu ce putea fi croit după bunul plac, dar cu costuri emoționale imense care reverberează peste generații.