Keeping On Keeping On

Impactul lui Alan Bennett asupra culturii britanice contemporane este comparabil cu cel al unui cronicar de curte care, în loc să flateze, alege să disece cu precizie chirurgicală moravurile unei națiuni. Imaginea sa de figură bonomă, de „ursuleț de pluș” al literelor, este o mască pe care autorul o dărâmă singur în paginile acestui volum: „Chiar dacă aș înjunghia-o pe Judi Dench cu o furcă, tot aș fi considerat inofensiv”, notează el cu un umor mușcător. Suntem de părere că această a treia colecție de proză și jurnale, Keeping On Keeping On, reprezintă chintesența spiritului său critic mascat de politețe.

Narativul amintește de Writing Home prin intensitatea cu care reconstituie o epocă, însă aici Bennett privește spre un deceniu (2005-2015) marcat de succese răsunătoare precum ecranizarea „The Lady in the Van” și colaborarea sa longevivă cu Nicholas Hytner. Remarcăm o tranziție subtilă de la amintirile nostalgice spre o voce politică mult mai fermă. Eseul „Baffled at a Bookcase” nu este doar o reflecție personală, ci o pledoarie pasionată pentru spațiul public, în timp ce predica sa despre educația privată de la King’s College dezvăluie un autor care nu se teme să provoace instituțiile care l-au format.

În contextul operei sale, Keeping On Keeping On se situează între introspecția din House Arrest și observația socială din The Complete Talking Heads. Dacă în monologurile sale Bennett dădea voce marginalizaților, aici își asumă propriul rol de observator lucid al unei lumi în schimbare. Structura cărții, care îmbină jurnalele zilnice cu piese radiofonice precum „Denmark Hill”, oferă o experiență de lectură fragmentată, dar coerentă, în care trivialul cotidian se întâlnește cu marile întrebări ale existenței.