Kay, J: Red Dust Road

Motivată de venirea pe lume a propriului fiu, Jackie Kay decide că nu mai poate amâna întâlnirea cu originile sale. Imaginea este una cinematică: o femeie aflată la pragul maternității, purtând în ea viitorul, decide să se întoarcă în trecut pentru a descifra misterul propriei identități. Crescută în Glasgow de părinți adoptivi albi, Kay a înțeles de timpuriu că nuanța pielii sale spune o poveste diferită de a celor care au crescut-o, însă abia acum pornește pe drumul prafului roșu, din Scoția până în Nigeria, pentru a-și găsi părinții biologici. Apreciem modul în care autoarea construiește această narațiune nu ca pe o simplă investigație genealogică, ci ca pe o meditație profundă asupra a ceea ce ne definește: suntem suma celulelor noastre sau a cântecelor pe care le-am învățat? Volumul Red Dust Road refuză răspunsurile simple. În timp ce Jackie Kay își confruntă tatăl biologic într-un hotel din Nigeria, cititorul asistă la o coliziune între așteptări și realitate, între credință și biologie. Stilul este fluid, marcat de o sensibilitate poetică ce transformă proza în confesiune. Cine a apreciat portretul din It Tells My Story de Teresa Duryea Wong va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată altui context: dacă acolo identitatea era cusută în fibrele unor cuverturi narative, aici ea este recuperată din praful drumurilor și din ecoul unor istorii nespuse. Considerăm că forța acestui text rezidă în onestitatea cu care Kay acceptă că, deși nu își poate schimba trecutul, îl poate integra într-un prezent definit, în cele din urmă, de iubire.