Just Before I Died

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, vocea narativă a lui Kath Redway: o supraviețuitoare care nu se poate încrede în propria minte. Structura romanului se bazează pe o vulnerabilitate extremă. Kath scapă dintr-un accident teribil în Dartmoor, dar se trezește într-o realitate mai periculoasă decât moartea. Amnezia devine un zid. Subliniem modul în care S. K. Tremayne construiește izolarea. Atmosfera din Dartmoor National Park nu este un decor, ci un personaj ostil. Reținem contrastul brutal dintre ușurarea de a fi în viață și răceala inexplicabilă a familiei. Soțul este distant. Fiica vorbește despre figuri umbrite pe mlaștină. Nimic nu se leagă. Pe același raft cu Dying To Tell, această carte se distinge prin utilizarea peisajului sălbatic ca factor de presiune psihologică. Dacă în alte romane polițiste pericolul este extern, aici amenințarea pulsează din interiorul căminului. Ritmul este alert, sacadat de flash-uri de memorie care dor. Fiecare amintire recuperată dărâmă o certitudine. Este un joc de supraviețuire psihică unde întunericul de afară oglindește golurile din memoria protagonistei. S. K. Tremayne livrează o proză tensionată, unde tăcerile dintre personaje dor mai mult decât impactul mașinii cu apa.